Expoziţia „Miroase a paradis – Über damals, jetzt und die Freiheit“

În perioada 12 ianuarie – 4 martie, în spaţiul de proiecte KOENIG 2_by robbygreif (Margaretenstrasse 5, 1040 Viena), este organizată expoziţia „Miroase a paradis – Über damals, jetzt und die Freiheit“ care prezintă filmul omonim realizat de Ovidiu Anton și Alexandru Bălăşescu. Vernisajul are loc joi, 12 ianuarie, între orele 18.00 şi 21.00, în prezenţa lui Ovidiu Anton. Proiectul este susţinut de Institutul Cultural Român de la Viena.

Filmul este rezultatul proiectului  „How I Miss Bucharest or The Journey of a Dog’s Life“ propus de Ovidiu Anton şi Alexandru Bălăşescu,  câștigător al premiului I al concursului de idei „Create Your Bucharest“ organizat ca parte a Vienna Biennale 2015 care a avut în centrul atenției expoziţia „Mapping Bucharest: Art, Memory, and Revolution 1916–2016“.

«Doi câini, două orașe, două voci: una masculină și una feminină. Filmul „Miroase a paradis“ realizat de Ovidiu Anton și Alexandru Bălăşescu încearcă prezentarea unui simplu și clar experiment: un maidanez din București – metropolă care a fost cunoscută ca un teritoriu al câinilor vagabonzi – este adoptat în Viena unde va fi domesticit în condiții civilizat-birocratice privitoare la tratamentul animalelor. Povestea prezentată în paralel este a unei cățele care ajunge cu proprietarii săi în capitala română, unde scapă de aceştia și este expusă junglei urbane cu manierele ei sălbatice și necruțătoare ale subculturii postsocialiste şi preia treptat obiceiurile acesteia, acomodându-se încetul cu încetul la viața fără stăpân și fără siguranța hranei oferite de acesta.

Povestea este prezentată din perspectiva celor doi câini care oferă comentarii, observații, speculații filosofice pe teme cum ar fi: conviețuirea om-câine, exilul, urbanismul, migraţia sau ierarhiile sociale şi relaţiile de putere. Antropomorfizarea e voit aleasă ca mijloc de exprimare, încercarea artistică de ștergere a granițelor om-animal având ca scop înlesnirea anulării unei ierarhii în relație. Toate acestea sunt în spiritul filosofiei din ultimii ani de creaţie a lui Jacques Derrida, care propune filosofia animalică pentru a pune sub semnul întrebării logocentrismul uman ca metodă de poziţionare ierarhică ce urmăreşte să desfiinţeze propria animalitate. Derrida încearcă să estompeze linia de demarcație dintre lumea umană și regnul animal – abisurile dintre ele ce servesc ca zid de apărare – pentru a putea crea apoi suprafețe multiple sau diferențiate ce se pot suprapune sau pot interfera. „Miroase a paradis“ ocupă exact acest loc între lumi crepusculare în care animalele încep să grăiască. Animot, adică animalul, devine cuvântător, pe când omul-stăpân amuțește.

Camerele video portabile urmăresc câinii în rutina lor: în Viena este stabilită de oameni, pe când în Bucureşti este determinată pe cont propriu. Deteritorializare contra reteritorializare. Sonorul, vocile sunt strâns legate de acțiune dar nu se confundă cu ea dând astfel un cadru dialectic: domesticire versus sălbăticire, transcendența adăpost – neadăpost și marea întrebare existențială: condiția libertății. În final se ajunge la neplăcuta revelație cum că Janis Joplin ar putea avea dreptate: „Freedom’s just another word for nothing left to lose“ /  „Libertatea e doar un alt cuvânt pentru atunci când nu mai ai nimic de pierdut“.» (Thomas Miessgang, 2016)

Producţia „Miroase a paradis – Über damals, jetzt und die Freiheit“ a fost susținută de Cancelaria Federală a Austriei – secţia Artă şi Cultură, Fundaţia „Otto Mauer Fonds“ şi Brenntag România.

Colaborarea dintre Ovidiu Anton şi Alexandru Bălăşescu a început încă din 2013 cu filmul Street Cat Deluxe de Ovidiu Anton, care abordează transformările urbane din Istanbul aşa cum sunt ele povestite de pisici. „Cât de mult îmi e dor de Bucureşti. Povestea unor vieţi“ face parte dintr-o serie extinsă de documentare în stilul mockumentary, planificată de autori, care abordează relaţia transformativă dintre umanitate şi natură, extinzându-se în viitor şi în alte oraşe ale lumii. 

Ovidiu Anton (n. 1982, Timişoara) locuieşte şi lucrează în Viena. A studiat la École Supérieure des Beaux-Arts din Marseille (2009) şi la Academia de Arte Vizuale din Viena (2010). A beneficiat de burse în Chișinău (2015), Ljubljana (2014), Istanbul (2013) şi Paris (2011). Artistul şi-a expus lucrările în numeroase oraşe europene, precum Viena, Salzburg, Ljubljana, Amsterdam și Marsilia. Dintre expoziţiile individuale amintim: „New Positions“ (Art Cologne, Germania, 2015), „Sub Fuckin Versive“ (Tabacco 001 Cultural Centre, Ljubljana, Slovenia, 2014), „Sauve qui peut!“ (Galeria Christine König, Viena, Austria, 2013) şi „Weiße Wände?“ (Galerie 5020, Salzburg, Austria, 2013). 

Alexandru Bălăşescu (n. 1974, Craiova) este doctor în antropologie culturală la Universitatea din Irvine, California (Statele Unite ale Americii) şi licenţiat în studii avansate în etnologie la Universitatea Lumiere din Lyon (Franţa). Alexandru Bălășescu a obținut mai multe burse internaționale printre care „Wenner Gren Foundation for Anthropological Research“ si „British Library – Endangered Archives Programme“. A fost asistent universitar la Universitatea din Irvine, California (1999-2002) şi profesor adjunct asociat în comunicare internaţională la Universitatea Americană din Paris. În perioada 1993-2013 a publicat 39 de lucrări ştiinţifice şi s-a implicat activ în numeroase colaborări multidisciplinare (artă, arhitectură şi urbanism).