RO@Ringstraße

Ambasadele cărţilor române la Viena

În plin sezon literar vienez, în ultimele 2 luni ale lui 2011, 3 librării importante din Viena se transformă în biblio-ambasade ale culturii române scrise, ale autorilor români şi ale cărţilor despre România. ICR Viena lansează în parteneriat cu librăria LEPORELLO, librăria KUPPITSCH şi librăria A.PUNKT o campanie de stimulare a lecturii autorilor români.

Orice achiziţie de titluri româneşti sau care tematizează spaţiul cultural românesc (literatură, monografii, manuale de limbă română, dicţionare, cd-uri sau dvd-uri) va fi însoţită de un cadou editorial şi anume ghidul cultural Românii de pe Ringstraße. Trasee de ieri prin Viena de azi, o premieră în peisajul publicistic vienez. Ghidul cuprinde şi aduce la lumină  profilul cultural român al capitalei austriece, constelaţii de urme ale personalităţilor (artistice, literare, politice, etc.) româneşti care au petrecut un timp relativ îndelungat la Viena, care s-au stabilit aici, sau au fost marcate în vreun fel de şederea în acest oraş, impregnându-l la rândul lor. Căci aşa cum stă scris într-o scrisoare din anul 1912 păstrată în arhiva parohiei ortodoxe române din Viena :„Aproape toate marile noastre personalităţi au stat un an sau doi la Viena“.

Publicat bilingv și acompaniat de un site dedicat  cu un design contemporan, antinostalgic, realizat de unul dintre cei mai importanţi designeri de carte din Austria, Erwin K. Bauer, ghidul trasează harta românească a metropolei central-europene şi schițează o serie de portrete (dintre care nu lipsesc Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Titu Maiorescu, sau George Enescu), împreună cu povestea locurilor faimoase prin care care au trecut români celebri, alţii asimilaţi de cultura austriacă, dar şi unii intraţi nemeritat în uitare. Se poate afla astfel că nu doar vedete ale scenei precum Traian Grozăvescu şi Maria Cebotaru, sau – ajungând în prezent – figuri emblematice de talia lui Ioan Holender şi-au lăsat amprenta pe harta culturală a Vienei, dar şi celebrități austriece, precum psihiatrul Erwin Ringel (teoreticianul sufletului austriac) sau actorul, scriitorul si cabaretistul Carl Merz (coautorul celui mai cunoscut text al cabaretului austriac, “Der Herr Karl”) sunt originari din România.

Ghidul se adresează în primul rând publicului vienez cu o ofertă culturală inedită, dar şi bazinului de turişti români. În cazul publicului austriac, ghidul se inserează într-o îndelungată tradiţie urbană vieneză a explorării propriului oraş. Reperele româneşti diversifică oferta actuală, exploatează o nişă tematică şi propun o recalibrare a percepţiei prezenţei româneşti în spaţiul public. Prin şirul de figuri propuse de  ghid, clădirile de pe Ringstraße, străzile din jurul Stephansdom-ului şi boutique-urile de pe Kohlmarkt se  populează cu chipuri noi, stimabile,  şi valorizează pozitiv imaginea românului generic.  În plus, constelaţia de figuri conturează fragmentar central-europenitatea parţială a spaţiului cultural românesc. În ceea ce priveşte publicul român, acesta începe să părăsească în ultima vreme templele consumismului contemporan şi se apropie, e drept precaut deocamdată, de adresele culturale ale capitalei austriece. Practic proiectul propune un transfer de public dinspre SCS (Shopping City Süd)  înspre Seccesion şi mizează pragmatic pe apetitul de individualizare al turistului român, dar şi pe nevoia  sa constantă de repere familiare.

În sectorul 10 al Vienei, pe o stradă dezolantă numită strada Speranţei, se află o cazarmă populată de-a lungul deceniilor de zeci de mii de oameni: soldaţi ai monarhiei dunărene, ai primei republici, ai Wehrmacht-ului şi ai armatei federale de azi. Istoriografia austriacă aminteşte despre acestă cazarmă că ar fi fost numită temporar „Franz Ferdinand“ în amintirea arhiducelui ucis la Sarajevo şi că ar fi funcţionat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial ca închisoare militară destinată sutelor de „dezertori“ şi de „elemente defetiste“ care au refuzat să mai participe la măcelul nebun al războiului şi îşi aşteptau aici execuţia.

Din toate aceste relatări istoricilor le lipseşte ceva: acesta este locul în care a luat fiinţă în data de 31 octombrie 1918 „Senatul militar român“ compus din ofiţeri români (preponderent bucovineni şi ardeleni) ai armatei austro-ungare. Misiunea acestuia era aceea de a aduna soldaţii şi ofiţerii „români“ din trupele chezaro-crăieşti şi de a le înlesni întoarcerea în Banat sau Bucovina. La câteva zile de la naşterea Senatului militar imperiul se prăbuşea definitiv, astfe încât trupele constituite prin această iniţiativă au preluat din partea puterilor învingătoare sarcina de a feri Viena de haosul sfârşitului, de a menţine ordinea publică în capitală înainte de a se îndrepta spre noua lor patrie, România Mare.

„Românii de pe Ringstraße“ creionează tocmai asemenea episoade, fragmente dintr-o istorie necunoscută a Vienei. Există deja nu puţine încercări de a lumina trecutul oraşului din diferite perspective naţionale : există o Vienă „maghiară“, „cehă“ şi „slovacă“, „italiană“, „slovenă“ ba chiar şi una „turcă“, eforturi ce au dus adesea la surprize majore. Amprenta românească a Vienei a rămas însă rar tematizată până azi, deşi au fost publicate deja o serie de încercări remarcabile . Ghidul de faţă nu este, însă, nicidecum o lucrare cu ambiţie enciclopedică. El încearcă doar să indice câteva repere şi să stimuleze curiozitatea cititorilor, a „ultilizatorilor“ săi, fie şi doar pentru a lua măcar pulsul unei teme cu mult mai cuprinzătoare. Poveştile şi adresele cuprinse în el ar putea fi continuate aproape la nesfârşit, figurile ce îşi merită locul în el ar putea fi cu mult mai numeroase. Însă, pentru a funcţiona drept o primă busolă destinată unui cititor-explorator aflat pe un teren puţin familiar, ghidul a fost nevoit să îşi autoimpună anumite limite. Prezenţele româneşti dezvăluite semnalează relevanţa lor şi încearcă să le sugereze amploarea într-o formă extrem de comprimată. Ramificările acestora ne-ar putea trimite însă spre multe alte continuări.