- Pictures
- Video
În perioada 23-25 noiembrie 2018 se desfăşoară la Viena festivalul "Literatur im Herbst", la care participă paisprezece autori din diferite țări, România fiind reprezentată de autorul Ștefan Agopian: Dietmar Dath, Thomas Macho, Ilija Trojanow, Peter Fröberg Idling, Karin Kalisa, Annalee Newitz, Georg Klein, Kurt Langbein, Georg Seeßlen, Luise Meier, Josefine Rieks, Joshua Cohen, Ulrike Herrmann, Jürg Müller, Jonathan McMillan, Thomas Gebauer, Jan Koneffke.
Deschiderea festivalului are loc vineri, 23 noiembrie 2018, de la ora 19:00, la Teatrul Odeon din Viena.
În acest context, Ștefan Agopian va prezenta traducerea în limba germană a volumului "Manualul întâmplărilor, povestiri", în data de 25 noiembrie, începând cu ora 18:00, la Teatrul Odeon, evenimentul fiind moderat de Jan Konffeke. Volumul a apărut prima oară în România la editura Cartea Românească, în 1984. A câştigat la vremea respectivă Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor, a fost tradus în italiană şi publicat la editura Felici Editore în 2012. În 2018 romanul a apărut în limba germană la editura Verbrecher, în traducerea lui Eva Ruth Wemme cu titlul „Handbuch der Zeiten“.
ICR Viena este partener de promovare al festivalului literar.
Mai multe informaţii despre programul festivalului găsiţi aici: https://www.alte-schmiede.at/wp-content/uploads/2018/10/LiH_18_Folder_AK.pdf
Ștefan Agopian este prozator și publicist român contemporan, de origine armeană. S-a născut la 16 iunie 1947 în București. A făcut studii de chimie la Universitatea din București. A debutat în presă în 1970 la revista Luceafărul. Primul roman, Ziua mâniei, a apărut în 1979 la Editura Cartea Românească. Au urmat Tache de catifea, roman, 1981, Editura Cartea Românească; Tobit, roman, 1983, Editura Eminescu, Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București; Manualul întâmplărilor, povestiri, 1984, Editura Cartea Românească, Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor; Sara, roman, 1987, Editura Eminescu, Premiul revistei Amfiteatru pentru cea mai bună scriere beletristică a anului.
Proza lui Ștefan Agopian a fost comparată cu realismul magic al lui Gabriel Garcia Marquez. În general, întâmplările cărților sale sunt situate în trecutul istoric, fapt despre care Agopian declara într-un interviu din 2006: „Am început cu Primul Război Mondial în Ziua mîniei. Un prieten bun al meu, regretatul Mircea Nedelciu, îmi zicea: „dacă trăiești destul de mult, vei ajunge în preistorie“. Eu am mers tot timpul înapoi. Era o forma reflexă de apărare vizavi de cenzură și de comunism. N-am făcut-o dintr-un calcul precis, ci mai mult din instinct. Cenzura era foarte atentă la literatura care se ocupa de prezent, la Buzura, de exemplu.“ Erotismul joacă un rol central în opera sa, sexualitatea fiind înfățișată franc și fără pudoare.
„Cărțile publicate de Agopian au impus definitiv scriitura originală, fermecătoare și profundă a acestui scriitor excepțional.“ (Dan C. Mihăilescu)
„Publicând, în mai puțin de un deceniu (1979-1987), cinci cărți memorabile (patru romane și un volum de povestiri), Ștefan Agopian a devenit un autor de referință al literaturii actuale și un nume pe care și-l dispută câteva grupuri literare și »două generații de creație«. Nici un comentator al fenomenului artistic românesc nu va putea face abstracție de contribuția scriitorului la modernizarea prozei, la înnoirea mijloacelor ei, la deplina ei izbândă asupra îngrădirilor mimesisului. Cărțile lui Agopian reprezintă o victorie a imaginației creatoare și veriga lipsă a evoluției prozei noastre dominante, vreme de un secol și jumătate, de redare și de memorie, proză rareori aflată în zona ficțiunii, și care e săracă în produse ale fanteziei pure.“ (Eugen Negrici)
