- Pictures
- Video
Centrul pentru traductologie al Universităţii din Viena organizează în perioada 8-10 decembrie o conferinţă internaţională ce reuneşte traducători a căror limbă de lucru este limba română. La sesiunile ştiinţifice vor participa: Anthony Pym, Georgiana Lungu-Badea, Simona Constantinovici, Daniela Gheltofan, Iulia Cosma, Mirela Boncea, Călin Timoc, Raluca Baciu, Frederico Donatiello, Raluca-Nicoleta Balaţchi, Mata Țaran Andreici, Valy-Geta Ceia, Muguraș Constantinescu, Daniela Hăișan, Iulia Corduș, Ludmilla Zbanț, Alina Bușila, Diana Moțoc, Eugenia Bojoga, Olivia Petrescu şi Neli Eiben.
Proiectul este organizat cu sprijinul Institutului Cultural Român de la Viena. Mai multe informaţii despre programul manifestării care se desfăşoară la Centrul pentru traductologie (Gymnasiumstraße 50, 1190 Viena) găsiţi pe: https://traducatori-romani.univie.ac.at
Intrarea liberă
Contact: prof. univ. dr. Larisa Schippel | Julia Richter | Stefanie Kremmel
traducatori.romani@univie.ac.at
Direcțiile de reflecție propuse în cadrul conferinţei internaţionale sunt următoarele:
O perspectivă biografică:
Cine traduce din sau în română? Cum a evoluat biografia lor lingvistică și geografică (în ce context au trăit și cum au obținut competențele lingvistice)?
Sunt ei traducători profesioniști? Pe lângă traducere, mai au și alte preocupări?
O perspectivă sociologică:
Care sunt motivațiileși interesele traducătorilor în a traduce textele pe care le traduc? Cu cine colaborează ei? Se poate reconstitui opinia sau teoria lor personală despre ce este „o traducere bună“ (prin paratexte) și în ce raport sunt concepțiile lor traductive cu modul în care au tradus?
Care sunt puterile pe care le deține traducătorul în câmpul traductologic? (Și cine sunt ceilalți actori care dețin putere în acest proces?)
O perspectivă diacronică:
Se poate vorbi, în istoria traducerii, despre invariabile și despre variabile, în ceea ce privește rolul traducătorului?
Traductologia fără traducători ar fi ca studiul literaturii fără scriitori.
În literatură, moartea autorului, proclamată de Barthes drept necesară, întrucât cultura era „tyranniquement centrée sur l'auteur, sa personne, son histoire, ses gouts, ses passions“, a făcut loc cititorului și, implicit, traducătorului. Departe de a tiraniza cultura contemporană, traducătorul abia dacă este perceptibil în procesele de transfer, la fel și în cercetarea traductologică, de altfel. În 2009, sub sloganul „Humanizing TranslationHistory“, Anthony Pym începe să promoveze o traductologie axată pe traducător, capabilă, în acest mod, să descrie procesul traducerii ca pe o activitate etică și să îl înfățișeze pe traducător drept un actor într-un proces complex de decizii și de interese.
