- Pictures
- Video
Institutul Cultural Român de la Viena şi Teatrul Pygmalion prezintă spectacolul-lectură „Insula“ („Die Insel“) de Gellu Naum în data de 31 iulie de la ora 20.00. Evenimentul marchează împlinirea a 100 de ani de la naşterea dramaturgului, poetului, prozatorului şi eseistului român. Gellu Naum (1 august 1915 – 29 septembrie 2001), de origine aromână, este considerat cel mai important reprezentant român al curentului suprarealist și unul dintre ultimii mari reprezentanți ai acestuia pe plan european.
În regia lui Tino Geirun, spectacolul susţinut la Teatrul Pygmalion are următoarea distribuţie: Ingeborg Mammerler, Julia Prock-Schauer, Viktoria Deixler, Philipp Kaplan, David Igniatovic şi Paul Gruber. Intrarea este liberă, iar locurile se pot rezerva aici.
Traducerea în limba germană a piesei de teatru a fost realizată de Kerstin Ahlers şi a fost inclusă pe ebook-ul lansat în 2011 de Centrul Naţional al Cărţii. Lectura scenică de la Viena se desfăşoară cu sprijinul Fundaţiei „Gellu Naum“.
„La prima impresie, «Insula» parodiază, cu delicii, celebrul roman de aventuri Robinson Crusoe al lui Daniel Defoe. De fapt, Gellu Naum lucrează pe un program suprarealist în zona literaturii pentru copii. (…) Aventurosul infantil devine marcă stilistică şi program estetic. Subiectul este abracadabrant, intriga stufoasă şi complicată în stilul romanelor de aventuri, iar genealogiile funambuleşti sunt mai ceva decât în romanele de familie engleze. Gellu Naum contestă, nu numai întreaga civilizaţie literară, dar şi una vizuală mai mult influentă. Exhibiţionismul literar este pus în cea mai jenantă lumină (…). Omul Robinson este despuiat de orice iluzii de grandoare. Este ridicol, satisfăcut de sine, arogant şi filistin. Naufragiul noului Robinson este comic şi nu creator. O geneză burlescă echivalentă cu apariţia unei specii umane rapace care ia totul în posesie (…).“ Mircea Ghiţulescu, Avangarda silenţioasă a lui Gellu Naum
„Când încă nu se ştia nimic despre «Cântăreaţa cheală» şi «Aşteptându-l pe Godot», când teatrul absurdului nu numai că nu şi-a primit botezul, dar public încă nici nu se născuse, primul text dramatic scris de Gellu Naum, Exact în acelaşi timp, a fost tipărit, în 1945, în volumul «Teribilul interzis». Tehnica scriiturii, replicile şocante, insinuările, lipsa aparentă de coerenţă, harul de a imagina şi crea personaje şi situaţii care aparţin altei logici decât celei a normalităţii, surprinzând printr-un ridicat grad de insolit, anticipează multe din atributele definitorii pe care le vom întâlni mai târziu în «Poate Eleonora…», «Ceasornicăria Taus» şi «Insula», cât si în teatrul scris de Eugène Ionesco şi Beckett. Ceea ce nu înseamnă că Gellu Naum i-ar fi influenţat cumva, ci că geniul său literar a acţionat independent.“ Ion Cocora, Dramaturg „pe cont propriu“
Teatrul Pygmalion din Viena, condus de regizorul de origine română Geirun Tino promovează prin spectacolele organizate interculturalitatea şi dramaturgia europeană cu puternice accente pe schimbul cultural între România şi Austria. Teatrul împlinește în stagiunea 2015/2016 douăzeci de ani de existență. Repertoriul prezintă atât producţiile de succes din perioada 1995-2015, precum şi piese de teatru reprezentative pentru teatrul românesc.
Spectacolul face parte din seria de evenimente organizate de Institutul Cultural Român de la Viena pentru a marca centenarul Gellu Naum.
Gellu Naum s-a născut la 1 august 1915 la Bucureşti. A absolvit în 1937 filozofia la Universitatea din Bucureşti. În 1938 pleacă la Paris la îndemnul prietenului său, pictorul Victor Brauner, unde îşi continuă studiile de filozofie la Sorbona. Prin intermediul lui Brauner ia contact cu grupul suprarealist francez animat de André Breton. În 1941 se constituie grupul suprarealist român (alcătuit din Gellu Naum, Gherasim Luca, D. Trost, Virgil Teodorescu şi Paul Păun), a cărui activitate, deosebit de intensă între anii 1945-1947, îl va face pe Breton să afirme: „Centrul lumii s-a mutat la Bucureşti“. După 1947, grupul se destramă. Între 1948 şi 1949, Gellu Naum scrie poemul cu tentă filozofică şi ezoterică „Calea şearpelui“, experienţă care îi va marca definitiv stilul. În anii '50 şi '60, publică mai multe cărţi de literatură pentru copii. Continuă să scrie, pe ascuns, poeme suprarealiste. Odată cu perioada destinderii regimului, în 1968, publică volumul „Athanor“. Cu acest volum şi cu următoarele („Copacul-animal“, „Tatăl meu obosit“, etc.), Gellu Naum reuşeşte să stârnească unele reacţii în rândul criticilor, dar începe să fie recunoscut ca scriitor important abia după publicarea romanului „Zenobia“ (1985). În numai câţiva ani, apar numeroase ediţii traduse din poemele lui Gellu Naum. Se stinge din viaţă la 29 septembrie 2001.
