- Pictures
- Video
Institutul Cultural Român din Viena se asociază cu 17 institute culturale şi ambasade din Viena, precum şi 9 cafenele vieneze de tradiţie pentru a sărbători “Ziua cafelei” printr-o serie de lecturi reunite sub titlul “Literatura europeană în sufrageriile extinse ale Vienei”.
Spre bucuria noastră, Ioan Holender va citi în Café Museum (amenajată de Adolf Loos şi adresă preferată a lui Lucian Blaga în perioada sa vieneză) din „Confesiunile unui cafegiu“ de Gheorghe Florescu, o carte despre „teribila arhitectură a ororii deghizate-n deriziune” (Dan C. Mihailescu). Alături de fragmente din Gyula Krúdy şi Sándor Márai, la invitaţia colegilor de la Collegium Hungaricum.
„ Născut în zona pitoresc-deochiata a Dudeştilor, pe care o descrie suculent, din neam de negustori olteni, cu tatăl arestat de comunişti (fost detectiv la Siguranţa), Gheorghe Florescu are de mic morbul mercantil, vocaţia prăvăliei şi voluptatea servirii, alunecând febril de la un comerţ la altul,ucenicind cu sârg, maleabil, ductil, pliabil pe toate aşteptarile, gusturile şi poruncile. “ (Dan C. Mihailescu în “Idei în dialog” )
Şi pentru că e vorba despre lecturi de cafenea, programul detaliat al lecturilor a fost publicat sub forma unui ziar de epocă, disponibil din această săptîmână în fiecare dintre cafenelel ce vor gazdui lecturile.
Lectura face parte din programul Săptămânii EUNIC / EUNIC Week, care mai cuprinde şi o conferinţă internaţională, Pointing the Way / Zeichen setzen, dedicată exemplelor de bună practică în materie de dialog cultural european.
Partneri: EUNIC-Austria, Asociaţia Cafenelelor Vieneze (Fachgruppe Wien der Kaffeehäuser), Café Museum, Editura Humanitas.
Gheorghe Florescu (n. 1944) a învăţat meşteşugul pregătirii cafelei de la Avedis Carabelaian, unul dintre celebrii cafegii armeni care mai existau în Bucureşti la sfârşitul anilor '60. Devine el însuşi cafegiu şi totodată şef al magazinului de cafea şi delicatese din str. Hristo Botev 10, unde avea drept clienţi mari literaţi, actori sau medici bucureşteni, dar şi personaje importante din Securitate şi Miliţie ori alţi privilegiaţi ai regimului. După cutremurul din 1977, Armenaşu, cum i se spunea, e numit şeful unui uriaş complex comercial din Pantelimon, însă continuă să prepare „cafea Avedis“ într-un magazin de pe str. Sfinţilor. La mijlocul anilor '80 este arestat în „lotul cafea“ şi are nefericita ocazie de a face cunoştinţă cu puşcăria de drept comun din perioada târzie a dictaturii.
Din poziţia sa de comerciant, Florescu a cunoscut ca nimeni altul epoca ceauşistă. A cunoscut-o, s-ar putea spune, de la nivelul trebuinţelor omeneşti fundamentale: mâncare, băutură, sexualitate. Sau, mai exact, de la nivelul poftelor fireşti: pentru cafea, alcooluri fine, ţigări occidentale şi orice alte produse „din import“ – pentru tot ce lipsea de pe piaţă şi reprezenta pe atunci, alături de sex, o plăcere supremă a vieţii. A cunoscut, mai ales, mecanismele care făceau să funcţioneze acea societate: relaţiile, complicitatea, şpaga, dar şi frica de represalii.
Cu un neaşteptat, surprinzător talent literar, Gheorghe Florescu povesteşte despre dedesubturile aşa-numitului „comerţ socialist“, comerţ aflat, în mare parte, în mâinile Securităţii. Mica istorie se intersectează cu istoria cea mare în aceste pagini scrise cu vervă, îmbibate de atmosfera României anilor '60-'70-'80, cu descrieri incredibil de amănunţite ale străzilor bucureştene de altădată, cu poveşti adevărate şi personaje pitoreşti, multe încă în viaţă, multe bine cunoscute. Confesiunile unui cafegiu, care se încheie cu evenimente din zilele noastre, fac inteligibilă o lume – lumea din care s-a născut realitatea de azi.
(Ed. Humanitas)
