Zilele literaturii române la Innsbruck

În perioada 7-8 octombrie au loc Zilele literaturii române la Innsbruck. Sunt invitaţi scriitorii Nora Iuga, Cătălin Dorian Florescu, Dana Grigorcea, György Dragomán şi Ernest Wichner. Proiectul este organizat de Institutul Cultural Român de la Viena în colaborare cu Academia Ştiinţelor din Austria şi Literaturhaus am Inn.  

Proiectul literar se desfăşoară după următorul program:

·         7 octombrie, ora 18.30, la sala Claudiana a Universităţii Innsbruck (Herzog-Friedrichstraße 3, 6020 Innsbruck)

Eveniment de deschidere: Lectură şi discuţie cu György Dragomán; moderator: Kurt Scharr

Lectura în limba germană: Veronika Schmidinger

·         8 octombrie, orele 10.00-12.00, la Literaturhaus am Inn (Josef-Hirn-Straße 5, 6020 Innsbruck)

Matineu literar: Dezbatere cu scriitorii Ernest Wichner, Nora Iuga şi Dana Grigorcea

Moderează dr. Petrea Lindenbauer (Institutul de Romanistică al Universităţii din Viena)

·         8 octombrie, orele 17.30-21.00, la Literaturhaus am Inn (Josef-Hirn-Straße 5, 6020 Innsbruck)

Lecturi şi dezbateri cu scriitorii Dana Grigorcea, Cătălin Dorian Florescu, Ernest Wichner şi Nora Iuga

Moderează Anna Rottensteiner şi David Winkler-Ebner

Lectura în limba germană: Veronika Schmidinger

Nora Iuga este poetă, prozatoare şi traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România. Autoare a mai multor volume de poezie – „Vina nu e a mea“ (1968), „Captivitatea cercului“ (1970), „Scrisori neexpediate“ (1978), Opinii despre durere“ (1980; Premiul USR), „Inima ca un pumn de boxeur“ (1982, 2000), „Piaţa cerului“ (1986), „Cîntece“ (1989), „Dactilografa de noapte“ (1996; Premiul USR), „Autobuzul cu cocoşaţi“ (2002), „Cîinele ud e o salcie“ (2013) – şi de proză – „Săpunul lui Leopold Bloom“ (1993, 2007; Premiul USR), „Sexagenara şi tînărul“ (2000, 2004, 2012; Premiul USR; Premiul revistei „Cuvîntul“),„Fasanenstraße 23 – O vară la Berlin“ (2001), „Hai să furăm pepeni“ (2009, 2015), „Berlinul meu e un monolog (2010), „Harald şi luna verde“  (2014)  –, precum şi a poemului-roman „Fetiţa cu o mie de riduri“ (2005; Premiul revistei Cuvîntul“). În 2007 a primit Premiul Friedrich Gundolf, oferit de Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung, o distincţie acordată celor care aduc servicii speciale în promovarea literaturii germane în lume. I s-au tradus romanele „Sexagenara şi tînărul“ (Germania, Spania, Italia, Franţa, Slovenia, Bulgaria), „Săpunul lui Leopold Bloom“ (Bulgaria), „Hai să furăm pepeni“ (Bulgaria) şi volumele de poezie „Capricii periculoase“ (antologie, în Germania şi Slovenia), „Autobuzul cu cocoşaţi“ (Germania), „Poem de octombrie“ (Germania), „Inima ca un pumn de boxeur“ (Franţa), „O inimă venind pe picioroange“ (Elveţia).

Cătălin Dorian Florescu (n. 1967, Timişoara) a părăsit România în 1982 şi s‑a stabilit la Zürich, unde a studiat psihologia. A lucrat şase ani ca psihoterapeut în domeniul reabilitării persoanelor toxicodependente. A publicat romanele „Wunderzeit“ (2001, distins cu premiile Cartea de Limbă Germană a anului din partea Fundaţiei Elveţiene Schiller, „Un an plătit de viaţă“ din partea oraşului Zürich şi Chamisso din partea Academiei din Bayern pe anul 2002; trad. rom. „Vremea minunilor, Polirom, 2005, 2013), „Der kurze Weg nach Hause“ (2002, Premiul Anna Seghers pe 2003; trad. rom. „Drumul scurt spre casă“, Polirom, 2006), „Zaira (2008; trad. rom. „Zaira“, Polirom, 2010, 2012) şi „Jacob beschließt zu lieben“ (2011, Swiss Book Prize, cea mai bună carte a anului 2011 în Elveţia, cu 80.000 de exemplare vândute în spaţiul de limbă germană; trad. rom. „Jacob se hotărăşte să iubească“, Polirom, 2012, 2014). Povestirile sale au fost incluse în diverse antologii. Cătalin Dorian Florescu semnează, de asemenea, eseuri şi articole în publicaţii de limbă germană. Romanele sale au fost sau urmează să fie traduse în franceză, spaniolă, italiană, rusă, polonă, olandeză, slovenă, lituaniană, cehă, suedeză şi macedoneană. În 2012, Cătalin Dorian Florescu a primit Premiul Joseph Freiherr von Eichendorff pentru întreaga activitate literară.

Dana Grigorcea s-a născut în 1979 la Bucureşti. A urmat cursurile Facultăţii de Filologie germană şi olandeză la Bucureşti şi Bruxelles, studiind apoi, tot la Bruxelles, regie de teatru şi film. În prezent trăieşte în Elveţia. În 2011 a publicat primul roman, la editura Kameru din Zürich, sub titlul „Baba Rada.Viaţa e trecătoare ca părul“ („Baba Rada“,„Das Leben ist vergänglich wie die Kopfhaare“). În cadrul Zilelor Literaturii Germane desfăşurate în iulie 2015 la Klagenfurt, autoarei i-a revenit premiul televiziunii austriece 3Sat pentru volumul „Sentimentul primar al nevinovăţiei apărut la editura eleveţiană Dörlemann.

György Dragomàn este unul dintre cei mai apreciaţi şi mai traduşi scriitori maghiari contemporani. Născut în 1973 la Târgu Mureş, viitorul prozator s-a stabilit în 1988 în Ungaria, împreună cu familia. A studiat filosofia şi literatura engleză la ELTE, în Budapesta, şi a lucrat la o teză de doctorat despre proza lui Samuel Beckett, traducând în acelaşi timp din operele lui Beckett, James Joyce, Ian McEwan, Irvine Welsh. Dragomàn a debutat în 2002 cu volumul „A pusztitas konyve“ („Cartea desfacerii“), care a primit premiul Sandor Brody, urmat în 2003 de piesa de teatru Nihil şi în 2005 de romanul „A feher kiraly“ („Regele alb“, Polirom, 2008). Regele alb“ a fost distins în Ungaria cu premiile Tibor Dery şi Sandor Marai şi a fost tradus în peste treizeci de limbi, în prezent existând şi un proiect de ecranizare a cărţii în Marea Britanie. În 2007, György Dragomàn a obţinut Premiul de excelenţă culturală, oferit de ICR Budapesta. În 2011 lui György Dragomàn i se acordă premiul literar Jan Michalski pentru acelaşi roman. În 2014 prozatorul publică romanul Maglya“ („Rugul“), care se bucură de un succes instantaneu în Ungaria şi este în curs de traducere în Statele Unite, Olanda, Germania, confirmând valoarea unui autor cu o viziune şi un stil ce au cucerit deja un public larg.

Ernest Wichner s-a născut în anul 1952 în Guttenbrunn, România. Locuieşte şi lucrează din anul 1975 în Germania, fiind director al Literaturhaus Berlin din anul 2003. A publicat o serie de volume de poezie, dintre care amintim ultimele volume, „bin ganz wie aufgesperrt“ (Heidelberg, 2010) şi „Neuschnee und Ovomaltine“ (Berlin, 2010). Ernest Wichner a realizat numeroase traduceri din limba română în limba germană, printre care operele autorilor Max Blecher, Varujan Vosganian, Mircea Cărtărescu şi volumul „Kinderland“ de Liliana Corobca („Der erste Horizont meines Lebens“, Editura Zsolnay).